Ciobanu

Comuna Ciobanu este situată în partea de NV a judeţului Constanţa, în podişul platformei litoral - levantină, pe malul fostei ape Baroi. În partea de vest, comuna Ciobanu se învecinează cu comuna Vadu-Oii, la sud cu oraşul Hârşova, la est cu comunele Saraiu şi Horia iar în partea de nord se afla terenul agricol scos de sub apele bălţii Baroi, ca urmare a lucrărilor de îndiguire. Comuna Ciobanu are în componenţă urmatoarele sate: Ciobanu - reşedinţă de comună şi Mioriţa.


Iar peste dig se afla braţul vechi al Dunării, pe malul căruia este situat satul Plopi, care a aparţinut comunei Ciobanu până în anul 1966.


Comuna Ciobanu se învecinează la nord-vest cu localitatea Garliciu şi cetatea romană ,,Cius", aşezată deasupra lacului Hasarlak. Satul, o adevărată pădure de salcâmi şi pomi fructiferi, este aşezat pe versantul nordic al Dealului Ciobanu şi se întinde de la apus la răsărit în lungime de peste 2 km şi în lăţime peste 1 km.


Din sat, spre nord, se vede digul şi pădurea de salcii şi plopi de peste dig, iar spre răsărit se vede satul Gârliciu, ceva din Dăieni şi când este senin, se văd dealurile de la Pecineaga şi Munţii Măcinului.

Cea mai apropiată localitate urbană cu care se întreţin relaţii curente este oraşul Hârşova, punând în legatură satele Ciobanu şi Mioriţa cu D.N. - E 60 - Constanţa-Bucureşti.


Referitor la actualele localităţi situate pe teritoriul comunei Ciobanu, până în prezent nu se cunosc date exacte stabilite pe bază de documente scrise, arheologice privind vechimea acestora.

 

Satul Ciobanu nu s-a intemeiat la o dată cunoscută. Urme de aşezări omeneşti pe aceste locuri se găsesc încă din cele mai vechi timpuri. Pe teritoriul comunei Ciobanu s-au găsit fragmente de oale vechi din epoca bronzului, atestând existenţa vieţii omeneşti încă de aproximativ 2500 - 3000 de ani.

 

S-au mai găsit fragmente de ceramică şi monede din timpul romanilor şi bizantinilor, unele dintre acestea aflându-se conservate la colţul numismatic al şcolii din comună.


Legenda spune că localitatea Ciobanu s-a format în jurul târlei unor ciobani care se afla in zona centrală actuală a satului. Se spune că ciobanii au avut un bordei mai spre baltă, dincolo de Baroi. Într-o vară, în urma inundaţiilor provocate de Dunăre, apele au acoperit bordeiul ciobanilor iar unul s-a înecat.
De aceea, locului i-a rămas numele de ,,Groapa Ciobanului" sub care denumire este înregistrat şi în documentele cartografice de la începutul secolului al XIX- lea, iar în jurul târlei ciobanilor, aşezată pe coastă, cu vremea, s-a ridicat un sat nou.

Printre primii locu

itori veniţi la ,,Groapa Ciobanului" au fost cei din Maducea, sat ce a existat la răsărit de Ciobanu, la 3 km distanţa (locul poartă şi astăzi acelaşi nume). În vremea domnitorului fanariot Caragea şi peste satul Maducea s-a abătut molima ciumei, iar locuitorii s-au răspândit prin bălţi şi împrejurul târlei de la "Groapa Ciobanului".

După măduceni, în comuna Ciobanu au venit locuitorii satului Ulmi, formând cartierul Ulmeni, deosebindu-se astfel de vechea aşezare Ciobanu. Acestora li s-au adăugat locuitorii veniţi de peste Dunăre, din Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.

 

Prima menţiune documentară legată de satul Ciobanu o găsim în ,,Harta teatrului de război din Europa" din anii 1828 - 1829, înainte de Tratatul de la Adrianopol şi publicată în 1835 de către Statul Major al Armatei Ruse.


În această hartă, satul Ciobanu este menţionat cu numele de ,,Groapa Ciobanului". Numele satului de "Groapa Ciobanului" s-a păstrat până la sfârşitul secolului al XIX-lea, iar în scriptele bisericeşti în 1906 se trecea tot ,,Groapa Ciobanului".

 

Localitatea Mioriţa, sat component al comunei Ciobanu, a purtat, de-a lungul timpului, mai multe denumiri precum Cijla (cijla - "loc de iernat" în limba turcă) sau Bălăceanu. Bineinţeles că nici pentru această localitate nu există documente care să ateste întemeierea ei.


Revoluţia de la 1989 a cuprins şi locuitorii comunei Ciobanu, aducând schimbări importante în rândul locuitorilor. Astfel de momente ale Revoluţiei din 22 decembrie 1989 au fost prinse de profesorul Roşioru Alexandru, care atunci a fost directorul şcolii, şi a apărat zi şi noapte, alături de preotul Costea Vasile, identitatea şi numele localităţii Ciobanu.De altfel, profesorul Alexandru Roşioru , având ca coautor pe Roşioru Aura-Ana, a lansat şi cartea ,,Monografia comunei Ciobanu".


Ştiinţa de carte a apărut pe aceste meleaguri încă de la mijlocul secolului trecut (sec. XIX),primul lăcaş de şcoala s-a construit în anul 1887 - ,,Şcoala Veche", al doilea lăcaş, la începutul sec. XX, iar ,,Şcoala Nouă" în 1964.


Dascăli inimoşi, localnici în mare parte, dau societăţii an de an generaţii de elevi, instruiti şi educaţi de învăţători şi profesori, cu dăruirea specifică omului născut, crescut şi educat în mediul rural.

 

Înapoi